Cel mai puternic antibiotic și antiviral din lume – așa consideră unii extractul de semințe de grepfrut. Alții cred că aceleași semințe nu au nici un efect. Iar acțiunea lor antimicrobiană, observată uneori, s-ar datora doar pesticidelor cu care fructul este tratat. Unde este adevărul? Rândurile ce urmează vor fi edificatoare în acest sens.
Locul nașterii: exoticul Barbados
Rezultat din încrucișarea naturală dintre portocalul dulce și pomelo, Citrus paradisi este un arbore subtropical originar din Barbados, care produce fructe cu pulpa albă, gălbuie sau roz, cu gust acru-amărui. Prima atestare documentară despre existența grepfrut-ului datează din anul 1750, atunci când a fost menționat într-o lucrare scrisă de către Griffith Hughes, care l-a supranumit „fructul interzis”. Ulterior, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, a primit denumirea de Citrus paradisi. Astăzi, acest arbore este considerat „una dintre cele 7 minuni din Barbados”.
Fructul conține:
– substanțe aromatice care, conform descoperirilor științifice, distrug protozoarele (acestea pot provoca boli infecțioase) și alungă insectele (muște, țânțari etc.);
– substanțe amare care stimulează sistemul imunitar și reglează metabolismul;
– flavonoide care acționează în raport virusurile, bacteriile, fungii, dar ar împiedica și dezvoltarea unor formațiuni tumorale.
Este extractul de semințe de grepfrut un antibiotic
Există 3 tipuri de cercetări: cele din anii 2000, care dădeau ca sigur efectul antibiotic. Apoi, un deceniu mai târziu, efectul antibiotic este puternic contestat, în baza conținutului de pesticide, care ar fi fost adevăratele antibiotice. Disputa pare să se fi încheiat în ultimii ani. Cum? Prin studiile făcute asupra semințelor de grepfrut obținute din agricultură biologică. În urma cercetărilor, specialiștii au concluzionat că extractul din semințele acestui fruct are calitățile unui antibiotic cu spectru larg, chiar în absența pesticidelor. Acesta poate distruge diverse tipuri de bacterii, inclusiv unele rezistente la antibioticele de sinteză (din câte se știe până acum, doar Pseudomonas aeruginosa rezistă la acest antibiotic natural). În plus, substanțele conținute de sâmburii de grepfrut ajută la blocarea replicării multor specii de viruși și stimulează sistemul imunitar.
Utilizare terapeutică și forme de prezentare
Fitoterapeuții au identificat două forme de administrare a semințelor: pulberea și extractul glicerinic. În momentul de față, extractul glicerinic este preferat pentru concentrația de principii active și, mai ales, pentru asimilare foarte bună.
Extractul glicerinic este un produs care se obține doar pe cale industrială, pentru că presupune parcurgerea unor etape mai complexe de extragere a substanțelor active (se folosește un amestec de glicerină, apă şi alcool, pentru a dizolva toate tipurile de substanţe active din seminţele fructului). Avantajul acestei forme de prezentare este că reușește să păstreze toate substanțele active conținute de semințe și pielițele acestora, într-o formulă concentrată.
Indicații de tratament
Extractul glicerinic din semințe de grepfrut contribuie la combaterea unui număr mare de boli și afecțiuni, printre care: afecțiuni respiratorii (răceli, gripe, viroze, bronșite, pneumonii, tuberculoză); afecțiuni renale (nefrite, cistite, infecții urinare); intoxicații cu pesticide sau metale grele; parazitoze și infecții digestive; micoze și infecții ale pielii; herpes, HPV și alte infecții virale.
Contraindicaţii
Desi este un produs natural, extractul de grepfrut are contraindicații serioase, tocmai pentru că are o acțiune intensă. Aceasta deoarece naringenina pe care o conține neutralizează multe medicamente. Așadar extractul de grepfrut nu se administrează dacă suntem sub tratament cu antibiotic, imunosupresoare animicotice. Tot intern, extractul de seminţe de grepfrut nu se recomandă persoanelor care fac tratamente cu anticoagulante. Extern, extractul de seminţe de grepfrut nu se va aplica nediluat pe mucoase. Este contraindicată și aplicarea în ureche.
Adaugă comentariu